Ce tara din lume isi joaca cartea resurselor naturale atat de prost precum o face Romania?

Asistam de ceva vreme incoace la o adevarata explozie de opinii despre cum ar trebui sa ne valorificam resursele solului si subsolului, cu care inca ne-a mai binecuvantat destinul. Petrolul si gazele de la Marea Neagra sau din exploatarile de pe uscat, cuprul si aurul din muntii Apuseni, carbunele si apa, padurile si nu in ultimul rand pietrele de pe marginea raurilor, toate au devenit obiect de disputa intre investitori si stat. Pe de o parte, statul nu stie cum sa taxeze cat mai mult companiile care exploateaza resursele, pe de alta parte acestea din urma nu stiu cum sa traga sforile (se numeste lobby) ca sa scape cat mai usor de povara fiscala.

Ne invartim de ani buni in jurul notiunii de “redeventa” si la cat ar trebui sa fie ea stabilita astfel incat sa fie impacata si capra si varza. La ce guvern de diletanti (un termen politicos) avem si am avut este imposibil insa ca ecuatia sa fie cat de cat si in favoarea Romaniei. Rezervele solului si subsolului sunt un bun national si de ele ar trebui sa beneficieze toti romanii. Din pacate, bunul national a fost dat fara nici un discernamant pe mana primului venit. Si pentru ca ne-am sapat groapa singuri nu este de mirare ca acum incercam sa mai tragem cate ceva, sub forma redeventelor, de la cei carora le-am vandut/concesionat resursele.

Disputa dintre cei ce exploreaza, exploateaza sau intentioneaza sa treaca la una dintre aceste operatiuni, si statul roman a luat amploare in ultima vreme. Adica, din momentul in care la Marea Neagra s-au identificat resurse semnificative de gaze, iar in perimetrele de uscat noile tehnologii au crescut valoarea unor zacaminte considerate aproape de epuizare. Daca avem curiozitatea sa studiem lista companiilor care exploateaza resursele de petrol si gaze (valabil si pentru paduri si pentru metale neferoase) constatam ca firmele cu capital majoritar romanesc lipsesc aproape cu desavarsire. Face exceptie Romgaz, care a mostenit niste rezerve importante de gaze dar care s-a aventurat prea putin in noi descoperiri. Firmele straine detin majoritatea concesiunilor incheiate dupa 1990, respectiv dupa prima noua lege postrevolutionara a petrolului.

Experienta cu OMV si vanzarea Petrom nu ne-a invatat absolut nimic, dimpotriva, a deschis apetitul celor ce s-au aflat la guvernare de a vinde in continuare ca pe banda tot ce se numeste resursa strategica in Romania. Acum tragem ponoasele. Nu acuzam companiile straine care au simtit mirosul unor afaceri profitabile pe margine prostiei si ticalosiei guvernantilor din Romania. Ne intrebam insa unde este capitalul autohton? Unde sunt in aceasta ecuatie companiile romanesti specializate in domeniu si pastorite in continuare de statul roman ? Firesc, pe acest vid de incompetenta si neputinta au aparut firme care stiu sa faca afaceri. Iar cu un stat corupt pana in maduva oaselor, asa cum a fost si este in continuare statul roman, aceste firme nu aveau decat de castigat. Poate intr-un alt articol vom reveni la exemple concrete, cu toate ca le-am mai semnalat de-a lungul timpului.

Am facut toata aceasta prezentare tocmai pentru a intelege obiectiv situatia la care s-a ajuns acum. Detinatorii concesiunilor petrolifere, miniere, proprietarii de paduri etc sunt stransi cu usa sa plateasca ceva mai mult decat pana acum pentru bunurile primite in concesiune. Sigur ca nu pot accepta o schimbare a regulilor jocului atata vreme cat intelegerea initiala era net in favoarea lor. Problema este ca statul roman nu are absolut nici un argument de natura economica pentru a schimba modul de taxare, simpla explicatie fiind doar foamea lui de bani. Si daca ar mai castiga niste maruntis in plus tot se cheama ca a realizat ceva in ochii romanilor. Problema este insa alta si mult mai grava.

Am mai spus-o si o repetam: resursele odata concesionate nu mai sunt ale statului roman, iar valorificarea lor tine exclusiv de politica companiilor concesionare. Cum putem sa amagim opinia publica cu scenariile stupide pe marginea vanzarii gazelor de la Marea Neagra exclusiv catre unguri, in urma unor aranjamente de nu stim ce natura? Desigur, gazele respective ar putea fara nici o problema sa curga spre Ungaria, in conditiile in care companiile care le vor exploata vor decide acest lucru.

Si s-a mai nascut o teorie fara nici un fundament, tot pe marginea acestor gaze. Ele trebuiesc valorificate in Romania. Din punct de vedere teoretic asa ar fi normal si avantajos. Nimeni nu se intreaba cine sa le valorifice si daca concesionarii rezervelor mai sunt si ei de acord cu acest lucru. Valorificarea gazelor si titeiului in Romania ar presupune sa avem o industrie chimica si petrochimica, ceea ce noi nu mai avem. Ar mai fi o sansa in arderea acestor gaze in centrale termice in cogenerare de inalta eficienta, pe care ar trebui sa le construim, insa. Nimeni, dar absolut nimeni, la nivel guvernamental nu stie cum am putea ajunge aici. In fond, investitorii, in majoritatea lor straini, au si ei dreptatea lor. Daca ne-ati ademenit sa investim in resursele pe care voi nu ati stiut sa le exploatati, atunci lasati-ne sa si castigam, caci ne-am asumat niste riscuri pe care voi (stat roman si companii romanesti) nu ati fost in stare sa le faceti.

In concluzie, sa ne distram pe marginea disputei dintre companiile private care au investit in exploatarea resurselor naturale ale Romania si impotentul stat care nu stie cum sa faca sa mai castige niste maruntisuri din redevente.

Dovada elocventa in acest sens vine din partea patronatelor din industria extractiva, care incearca sa ne lamureasca despre faptul ca taxarea din Romania depaseste media inregistrata in Uniunea Europeana.

Deloitte, mare companie de consultanta la nivel mondial,prezenta de ani buni si in Romania, s-a pus de ceva vreme in slujba companiilor care au investit in valorificarea resurselor Romaniei. Cum este si firesc, Deloitte face studii la comanda prin intermediul carora incearca sa demonstreze adevarul clientului care i-a platit studiu. Nu spunem ca analizele Deloitte nu ar avea legatura cu realitatea. Tine doar de interpretarea unor date, astfel incat clientul sa fie multumit de la un capat la altul. Domnul Razvan Niculescu, fost ministru ale energiei si sef la Deloitte in momentul de fata stie foarte bine cum se croiesc lucrurile in asa fel incat serviciile sa fie pe masura platii. Dar, asta este o alta poveste.

Daca ne uitam cu atentie la ultimul studiu realizat de Deloitte la cererea ROPEPCA (Asociatia Companiilor de Explorare si Productie Petroliera) privind o comparatie a redeventelor si taxarii din Romania raportata la media taxarii din Uniunea Europeana, constatam ca la noi se depaseste media europeana. Suntem in clasamantul celor de sus. Cu alte cuvinte, nu ar mai fi loc de taxari suplimentare. Studiul Deloitte omite multe alte aspecte ce tin de piata romaneasca si nu intamplator. Dar, pe fondul lipsei totale de responsabilitate si de stiinta a statului roman in domeniul despre care vorbim, studiul Deloitte pare a fi o adevarata realizare stiintifica de care ar trebui sa tina seama toti decidentii din Romania. In realitate, putina manipulare, putin adevar si ceva mai multa propaganda dau peste cap adevarata problema a Romaniei in ceea ce priveste exploatarea in beneficiul tarii a resurselor solului si subsolului.

“Este vorba despre un studiu comparativ al regimurilor fiscale din Europa in ceea ce priveste taxarea extractiei de titei. Facem acest studiu inca din 2014 si putem face o analiza a ce s-a intamplat de atunci. Exista foarte multe sisteme de taxare si nu exista o armonizare la nivel european, asa ca am luat legislatia specifica in fiecare tara analizata si am aplicat aceste cote la veniturile si productia principalilor jucatori din fiecare tara. Ultimele date disponibile au fost cele din 2016, iar, pentru 2017, singurele date pe care le-am avut la dispozitie au fost cele din Romania”, a afirmat, marti, Vlad Boeriu, reprezentantul Deloitte si autorul studiului, intr-o conferinta de prezentare a acestuia.

“Observam astfel ca Romania este in jumatatea superioara a clasamentului european, mult peste media europeana. Am comandat acest studiu intrucat auzim foarte des in spatiul public afirmatia ca sistemul de taxare in Romania este mai mic decat in alte tari si ca statul nu castiga mai nimic din acest sector”, a declarat Dan Apostol, secretarul general al ROPEPCA, in cadrul conferintei.

In consecinta…