Poveste de vacanta: mai stie cineva care este necesarul de investitii in sistemul energetic national?

Conform ultimei strategii energetice a Romaniei, la care s-a lucrat cu spor vreo zece ani la rand, sistemul energetic romanesc ar avea nevoie de investitii de ordinul miliardelor de euro anual, in functie de tintele pe care tara noastra si le-a asumat la nivel european, se preciza in strategia energetica. Acum, dincolo de tintele in care noi tragem cu arcul la nivel european, dar nu vedem tinta, nevoia de investitii era presanta inca din anii de dupa revolutie. Se stia ca avem un sistem energetic depasit din punct de vedere tehnologic si ca durata de functionare a centralelor de generare, a liniilor electrice etc. se apropie de punctul critic. Dar pentru ca ele functionau la parametrii mult inferiori perioadei comuniste, in sensul ca s-a redus mult consumul, s-a presupus ca mai rezistam. Si am rezistat inca 30 de ani cu acest sistem peticit pe alocuri, fara sa avem vreo viziune de viitor.

Pentru ca suntem intr-o perioada de vacanta si pentru ca pretul energiei electrice a dat peste cap toate previziunile celor mai buni specialisti va propunem sa ne amintim o analiza pe care o faceam in anul 2016, cand s-a incercat elaborarea unei strategii energetice la care sa contribuie exclusiv specialisti romani. Ininte de asta se impune sa amintim un studiu platit pe bani frumosi al companiei de trading Tradevile, care arata ca firmele romanesti din domeniul energetic nu stiu sa profite de oportunitatile pietei si nu aduc castiguri deosebite actionarilor lor.

La actualul pret al energiei electrice oare firmele romanesti stiu sa profite? Ei, as! Unele da, altele nu. Cat despre investitii…Energy-Center a demonstrat ca cele mai bine capitalizate companii romanesti stau pe sume importante de bani dar nu au curaj sa investeasca nici in Romania, cu atat mai mult sa se extinda pe pietele vecine. Sa revenim insa la necesarul de investitii, pe care strategia energetica ar trebui sa-l contureze obiectiv, in functie de realitatile domeniului. Iata ce scriam in urma cu cinci ani si incepem cu un comunicat oficial:

“In prezent, lucram de zor la modelarea cantitativa a datelor din strategia energetica, alaturi de consultantul selectat. Sistemul national de energie are nevoie de investitii de miliarde de euro anual in productie, in infrastructura de transport, distributie, consum, eficienta energetica si asa mai departe. Dorim sa venim cu cifre specifice in functie de diferite scenarii”.

Despre aceste miliarde destinate investitiilor vorbim de cel putin 20 de ani incoace. S-au avansat de-a lungul vremii sume colosale, intre 30 si 50 de miliarde de euro (inainte vorbeam despre dolari), pe o perioada care si ea variaza intre 20 si 30 de ani. Nimeni nu a invatat nimic din evolutiile acestor ultimi ani, dar mai ales din experienta altor tari mult mai avansate din punct de vedere economic si cu un consum mult mai mare de energie electrica prin comparatie cu Romania. Cine si-ar putea inchipui ca s-ar putea investi in urmatorii 20 de ani 30 de miliarde de euro in energetica romaneasca, astfel incat sa mentinem si mare parte din capacitatile de productie existente, dar sa adaugam si altele noi, se inseala amarnic. Dupa cum ne-am facut iluzia ca Romania va putea deveni un pool energetic regional, si nu s-a intamplat asta, continuam sa traim cu iluzia ca avem nevoie de capacitati energetice supradimensionate.

Teoretic, Romania are o capacitate instalata de generare a energiei electrice de circa 20.000 MW, la un consum constant care poate asigura real o putere de 8.000-10.000 MW. La aceasta capacitate s-au adaugat intre timp peste 4000 de MW instalati in energie regenerabila. Nici peste 20 de ani nu vom avea nevoie de mai mult, pentru simplu motiv ca tehnologiile noi pun baza pe eficienta si nu pe consum. Nu se intreaba nimeni de ce Germania si-a propus sa renunte la energia nucleara si, mai nou, la mare parte din centralele pe carbune? Or, Germania este o tara industrializata cu un consum incomparabil cu cel al Romaniei. Cand si noi vom ajunge sa avem o eficienta energetica cum au nemtii si cei 10.000 de MW functionali ar putea sa fie excedentari.

Tarile din jurul nostru au investit si investesc si ele in capacitati energetice importante, motiv pentru care surplusul nostru de energie nu va mai putea fi exportat, decat in ideea in care energia romaneasca va fi mai ieftina. Din acest punct de vedere se impun intr-adevar investitii in performanta. Dar, putem vorbi in acest caz de 30-40 de miliarde de euro? Iata o intrebare la care strategia energetica ar trebui sa gaseasca raspunsul. Concluziile le vom trage peste cel mult o luna, daca Ministerul Energiei isi respecta promisiunile privind elaborarea strategiei. Pana atunci va propunem o prezentare elementara a capacitatilor de productie performante in momentul de fata din Romania si veti vedea ca la niste ajustari nu prea semnificative din punct de vedere financiar ne asiguram siguranta si securitatea energetica fara nici o problema.

Cei 1.200 de MW instalati in Centrala nucleara de la Cernavoda, cu cei 6.000 de MW ai Hidroelectrica, cu cei 500 de MW ai Centralei de la Brazi (Petrom), cu alti 500 MW ai centralei de la Iernut a Romgaz si cu capacitatile Elcen, la care se adauga peste 4.000 MW instalati in energie regenerabila ne acoperim consumul si avem si disponibilitate de export. Bine, bine, veti spune, dar vantul si apa nu sunt o constanta. Putem sa le avem si putem sa nu le avem, motiv pentru care ne trebuie centrale de echilibrare. Cu putina buna stiinta aproape ca le avem si pe acestea, daca Iernutul, de pilda ar fi modernizat si daca centralele Elcen ar intra in parametrii firesti. Pe de alta parte, constructia grupurilor 3 si 4 de la Cernavoda, o investitie de circa 8 miliarde de euro, la care trebuie sa se adauge Centrala de pompaj de la Tarnita, alte doua miliarde de euro, ar asigura cu varf si indesat si necesarul de consum si cel de echilibrare. Nu e cazul sa intram si in alte amanunte, caci tehnologiile viitorului in ceea ce priveste dezvoltarea energiilor regenerabile vor inlocui mult necesarul de echilibrare din ziua de azi. In fapt, pe asta ar trebui sa ne concentram, asa cum fac deja nemtii.

La ce ne-a folosit ca nu am reusit sa retehnologizam grupurile energetice pe combustibili clasici, in schimb am investit sute de milioane de euro in instalatiile de desulfurare? Peste un an, doi aceste centrale vor fi inchise, unele au si fost deja, iar banii investiti s-au dus deja pe apa sambetei. Cine credeti ca va veni sa investeasca in sectorul energetic romanesc, daca nu are asigurata piata de desfacere? Or, intr-o piata europeana unica, statul roman nu poate promite nici unui investitor serios acest lucru, asa cum o facea pana acum. Vedeti cazul energiei verzi care mai are inca accesul garantat in sistem. Cum s-a redus cota de certificate se poate reduce si acest avantaj. De altfel, ANRE a inceput deja sa taxeze dezechilibrele pe care producatorii de energie regenerabila le fac in sistem. Bun, si atunci spre ce ne indreptam? De ce vorbim de zeci de miliarde de euro ca necesar de investitii cand noi habar nu avem ce o sa facem cu energia produsa? S-a lansat, inca de la guvernul Nastase incoace, teoria industrializarii Romaniei. Acum se spune ca mai intai trebuie sa avem o strategie de industrializare si de abia apoi una energetica. Pai, ca sa faci industrializare trebuie sa te transpui in pielea regimului comunist, care inainte de 1989 si-a asumat acest program maret. S-a ales praful de el si de toata industria respectiva. Sa faca tot statul industrializare? El nu este in stare sa faca sosele de centura pe langa marile orase, ca sa nu mai vorbim de autostrazi, darami-te sa investeasca in industrie. Asta o face, in cel mai bun caz mediul privat. Si tot mediul privat trebuie sa judece daca e cazul sa investeasca, sau nu, in capacitati energetice noi, caci de cele existente are grija statul, acolo unde este proprietar. Cu alte cuvinte, povestile cu investitii de peste 30 de miliarde de euro in energetica romaneasca nu mai au nici o valabilitate.

„Putem sa facem prinsoare insa cu dumneavoastra, cititorii nostri, ca in viitoarea strategie energetica a Romaniei, cand o vom avea, vom regasi inevitabil aceasta suma, sau una chiar mai mare. Boala comunismului nu se ia cu una cu doua”, a scris Energy-Center in una din analizele sale. Sa vedem daca am avut dreptate, sau nu.