Repetente la capitolul investitii chiar si in anii in care au inregistrat profituri majore, companiile de stat din energie vor ramane corigente si in 2019

Am intrat deja in a patra luna a anului 2019 si nicio companie energetic in care statul este actionar majoritar nu a anuntat un plan coerent de investitii pentru 2019. Exista angajamente, declaratii de bune intentii si chiar sume avansate sip rinse in bugetele de investitii. Asa a fost in fiecare an de ceva vreme incoace, dar judecata de acasa nu s-a pliat niciodata pe cea din targ, adica din realitate. Decizia de a reveni la o rata de rentabilitate mai ridicata, prin OG 114, ar putea stimuli in cel mai bun caz distribuitorii de energie si gaze sa-si indeplineasca obiectivele de investitii dar nu va avea nici un efect asupra producatorilor. Si sa nu uitam ca distributiile de gaze si energie sunt in posesia unor companii straine. Pe de alta parte, investitiile la Marea Neagra au intrat in stand bay, iar veniturile producatorilor vor fi serious afectate de obligativitatea producatorilor de a vinde gaze si energie la preturi plafonate. Asadar, nici in 2019 nu vom avea parte de proiecte majore in domeniu. Colac peste pupaza nici sectorul energiei regenerabile nu anunta nimic nou in ceea ce priveste dezvoltarea de noi capacitati.

In randurile de mai jos reproducem o analiza realizata de colegul nostrum Adrian Ionescu pe site-ul Crusdeguvernare.ro. care arata adevarata realitate a mult trambitatelor investitii in sectorul energetic. Analiza nu mai are nevoie de nici un comentariu.

“Marile companii energetice ale statului si-au propus an de an sa-si accelereze investitiile, dar in realitate nu au reusit sa-si respecte planurile niciodata din 2015 incoace. Asta in conditiile in care România are de jucat un rol important pe piata energetica din regiune.

In acelasi timp, Guvernul României, aflat in criza bugetara perpetua, isi obstructioneaza propria strategie energetica (aflata si aceasta in continua modificare), prin decizii care dimineaza resursele financiare inclusiv ale companiilor pe care le controleaza si care au nevoie sa-si pastreze calendarul de investitii.

Astfel, in multe cazuri, companiile cu actionar majoritar statul nu si-au realizat nici jumatate de investitiile programate in ultimii patru ani. Toate sunt companii strategice, a caror importanta depaseste granitele tarii, caci sunt implicate in proiectele europene legate piata unica a energiei. In declaratii, Guvernul Român sustine „o aplicare coerenta a normelor uniunii energetice in intreaga UE”, dar cifrele arata contrariul.

Am inclus in statistica, pentru comparatie, si Electrica (EL), la care statul isi mentine un control mai sever decât o arata detinerea de 49% din actiuni si OMV Petrom (SNP, 20,6%), care si-a indeplinit, cel mai probabil, programele de investitii (anuntate fara precizie), dar numai pentru ca si le-a redus.

Administratorii companiilor de stat isi justifica nerealizarea planurilor de investitii mai ales cu argumente care tin de birocratia impusa de prevederi legale complicate, dar si cu argumentul impunerii de catre guvern a distribuirii profitului si a rezervelor prin dividende, aproape in intregime.

In schimb, companiile private dau vina explicit pe absenta unui mediu favorabil investitiilor, amplificata de instabilitatea legislativa.

Investitiile strategice (aproape) ignorate:

In fapt, cauza principala neimplinirilor este neaplicarea strategiei nationale energetice (in continua modificare). Se adauga reglementarile haotice.

Se mai adauga politica de relaxare fiscala prociclica si de crestere a salariilor si pensiilor peste potentialul economiei, care  a dus la o perpetua criza de resurse bugetare guvernamentale, respectiv la spolierea resurselor de investitii ale companiilor controlate de stat.

Nu au fost scutite nici macar Transgaz (TGN) si Transelectrica (TEL), operatorii magistralelor nationale de transport de gaze naturale si electricitate, care sunt implicate in marile planuri de interconectare pan-europeana.

 Dintre proiectele paneuropene se remarca:

• Transgaz (TGN) trebuie sa progreseze in realizarea Fazei 1 a sectorului românesc al gazoductului BRUA (Bulgaria-România-Ungaria-Austria). Reducerea diferentei dintre planuri si realizari de anul trecut se datoreaza accesarii de fonduri europene.
• Transelectrica (TEL) si-a propus sa aloce, pentru cresterea capacitatii de interconectare regionala, 35% din valoarea totala a investitiilor planificate pe urmatorii 10 ani, actualizata la circa 4,1 miliarde de lei.

Alte proiecte strategice:

• realizarea gazoductului de preluare a gazelor naturale din Marea Neagra, care ar consolida independenta energetica a României si ar da acesteia sansa de a deveni un hub regional in domeniu;
• inceperea investitiilor in exploatarea gazelor din Marea Neagra, care tocmai a fost amânata de de OMV Petrom (SNP)si Exxon Mobile, ca urmare a OUG 114;
• retehnologizarea Unitatii 1 a Centralei Nucleare de la Cernavoda si pozitionarea avantajoasa a Nuclearelectrica (SNN) in parteneriatul cu China General Nuclear Power Corporation pentru constructia Unitatilor 3 si 4;

La acestea se adauga pleiada de mari proiecte interne inserate in Strategia Nationala Energetica, care se actualizeaza de la guvern la guvern fara sa se adopte, dar repeta aceleasi obiective principale precum:

diversificarea liniilor de afaceri ale companiilor (productie de electricitate la Romgaz, expansiune pe alte tipuRi de resurse la Hidroelectrica);

• realizarea Hidrocentralei cu acumulareprin Pompaj de la Tarnita-Lapustesti;
• realizarea Grupului de 600 MW de la Rovinari;
• realizarea Complexului Hidrotehnic Turnu-Magurele-Nicopole (judetul Teleorman)

Bomboana de pe coliva: efectele ”Ordonantei lacomiei” asupra investitiilor energetice

„Ordonanta lacomiei” OUG 114 / 2018 si succesoarea acesteia au produs distorsiuni suplimentare in planurile de investitii ale companiilor energetice, atât prin plafonarea preturilor cât si prin cresterea de 20 de ori a „contributiei banesti percepute de ANRE”, pâna la 2% din cifra de afaceri a companiilor licentiate.

Guvernul a ramas surd la protestele si observatiile companiilor energetice. Astfel:

 Nuclearelectrica (SNN) si Hidroelectrica au contestat vehement prevederile OUG 114, spunând din start ca limitarea profitului incalca prevederile Constitutiei si pune in pericol siguranta energetica a României, prin limitarea investitiilor.

(Cititi si: Companiile energetice despre OUG 114: Limitarea profitului prin ordin ANRE este neconstitutionala)

Transgaz (TGN) incearca si in 2019 sa se opuna ca peste 90% din profitul sau sa fie distribuit ca dividende, probabil cu aceleasi sanse reduse de succes ca si pâna acum.

Oficiali ai Transelectrica (TEL) a avertizat asupra scaderii capacitatii de autofinantare a investitiilor.

Romgaz (SNG) a estimat ca OUG 114 va avea ca efect scaderea cu 20 – 25% a ciferei de afaceri, respectiv a profitului pe 2019, acesta din urma reducându-se pâna la 420 de milioane de lei.

Electrica (EL), pe care statul o controleaza mai mult decât ar presupune detinerea sa de 49% din actiuni, atrage atentia ca investitiile sunt „in scadere fata de anii anteriori, având in vedere posibiliattile de finantare sustenabila, precum si nivelul ratei rentabilitatii reglementate, in conditiile noului cadru de reglementare”.

OMV Petrom (SNP), insa, a atras atentia inca din 2015, ca reduce planurile de investitii „pentru a fi pregatiti pentru un mediu de piata volatil si o mentinere probabila a conditiilor de piata deteriorate”.

„Obiectivul nostru ramâne in continuare obtinerea unui cadru fiscal si de reglementare stabil, predictibil si favorabil investitiilor, conditie-cheie pentru investitiile viitoare”, spune raportul companiei pe acel an.

Obiectivul nu a fost atins, a amânat exploatarea gazelor din Marea Neagra si a vândut yeci de perimetre onshore, pe care le considera nerentabile.

 Dividende si din rezerve: spolierea pâna la piele a companiilor, inclusiv de banii din anii anteriori

Anual, Statul incaseaza intre pâna la 7 miliarde de lei din dividendele companiilor la care este actionar, cele mai mari venind de la cele energetice.

Si pentru ca, dividendele din profiturile curente nu mai sunt suficiente pentru deficitul bugetar, au fost cerute si profiturile reportate din anii anterior , ca si mare parte din rezerve.

Este suficient exemplul Romgaz (SNG): desi se confrunta cu depletizarea zacamintelor si are nevoie de investitii in explorare, este obligata de guvern sa distribuie dividende de 1,6 miliarde de lei.”