Romania a eliminat oficial de la marile licitatii de infrastructura companiile din China si Rusia, dar a uitat ca antreprenorii romani lipsesc, iar cei occidentali ne cam ocolesc

Romelectro, cel mai mare contractor romanesc pentru proiecte energetice, a anuntat ca va da in judecata compania Romgaz, dup ace aceasta a anuntat ca a reziliat contractual pentru Centrala electrica de la Iernut, o investitie de 269 de milioane de euro, scrie Ziarul Financiar. “Incepand cu data de 1 ianuarie 2019, dup ace a fost publicata OUG 114 cu prevederile ei pe domeniul constructiilor, noi am notificat beneficiarul (Romgaz) de marirea substantiala a salariului minim. Am facut acest lucru pentru toti beneficiarii nostril. In cazul Romgaz, actul additional care prevede aceasta majorare, de 4 milioane de euro, nu a fost semnat nici pana acum”, spune presedintele Romelectro, Viorel Gafita, firma care in parteneriat cu grupul spaniol Duro Felguera au castigat, in 2016, licitatia pentru constructia noii centrale de la Iernut.

Nu stim daca doar din acest motiv investitia de la Iernut a fost blocata, problemele majore fiind mai curand in gradina spaniolilor. Cert este ca se dovedeste inca odata ca mare parte din firmele straine despre care nu stim aproape nimic dar se prezinta la licitatii majore in Romania sunt “tepari” de-a dreptul. Am intalnit situatii asemanatoare la toate marile proiecte de investitii, indeosebi pe domeniul infrastructurii de transport caci in cel energetic nu s-au facut investitii semnificative pana acum. Urmeaza insa sa se faca, mai ales cu bani europeni.

Pe acest fond, ieri a aparut in Monitorul Oficial Ordonanta de urgenta prin care statul interzice accesul companiilor din China la licitatiile publice pentru proiecte de infrastructura din România. Actul normativ stabileste ca la licitatii vor putea participa doar operatori economici dintr-un stat membru al Uniunii Europene, al Spatiului Economic European (SEE), din tari terte care au semnat si ratificat Acordul privind Achizitiile Publice (AAP), din tari terte care se afla în proces de aderare la Uniunea Europeana sau din tari terte care nu au semnat AAP, dar care sunt semnatare ale altor acorduri internationale prin care UE este obligata sa acorde accesul liber la piata în domeniul achizitiilor publice si în cadrul domeniului de aplicare. UE a încheiat un acord privind achizitiile publice cu 19 state terte, printre care SUA, Canada, Australia, Japonia, Israel si Moldova, dar China nu este parte semnatara.

In acelasi timp, presedintele Klaus Iohannis a promulgat proiectul de lege care aproba ordonanta de urgenta 27/2020, aprobata prin lege de Parlament în 10 martie 2021, care da atributii autoritatilor române sa refuze, ”din motive de securitate nationala”, concesionarea de zacaminte de petrol si gaze catre companii controlate de state sau persoane din afara Uniunii Europene.

În ambele cazuri a fost invocat motivul securitatii nationale. Cu toate acestea, în conditiile în care investitiile straine în România sunt în câdere libera, dar necesarul de modernizare al tarii este unul imens, eliminarea unor posibili investitori prin intermediul legislatiei poate duce la adevarate blocaje greu de surmontat.

Sa luam ca exemplu doar sectorul energetic, unde necesarul de investitii pentru urmatorii 10 ani ar fi de circa 30 de miliarde de euro, conform proiectului de strategie energetica. Cel mai grav lucru este acela ca firmele de specialitate cu capital românesc, în domeniul serviciilor energetice, aproape au disparut si pentru orice investitie de anvergura suntem obligati sa cautam antreprenori straini. Si nu de fiecare data s-a întâmplat ca firme din Uniunea Europeana sa fie cea mai buna alegere.

Sa luam ca exemplu cazul noii Centrale electrice de la Iernut, proiect blocat în ciuda faptului ca finantarea era asigurata fara nici o problema. Compania spaniola Duro Felguera a încasat banii pentru lucrari, nu a platit furnizorii de echipamente si subcontractorii iar în final a blocat cel mai important proiect de investitii al Romgaz, din ultimii 30 de ani.

Situatia ne arata la cât de jos am ajuns din punct de vedere antreprenorial într-un domeniu în care companiile autohtone puteau dezvolta o investitie energetica de la faza de proiectare pâna la cea de constructie si dare în folosinta. Nu mai vorbim despre industria de componente, care la un moment dat asigura aproape tot necesarul de echipamente pentru o noua centrala. Au disparut si unele si altele, motiv pentru care atunci când vom purcede la noi investitii vom fi obligati sa aducem companii straine pentru a face ceea ce în urma cu vreo 30 de ani eram în stare sa facem singuri. Conditia este însa ca respectivele companii sa nu fie din China sau Rusia.

Situatia prestatorilor de servicii români s-a înrautatit practic în ultimii ani,dupa o perioada în care am avut cam printre cele mai bune abordari la nivelul Uniunii Europene, în domeniul investitiilor. Existau precizari clare prin care era obligatoriu ca anumite procente incluse în lucrarile de deviz sa provina din partea unor companii autohtone. Într-un fel sau altul prestatorii de servicii erau tinuti în viata si pregatiti pentru momentul în care se vor demara marile proiecte. Nu mai departe, companiile specializate în industria nucleara (Romatom) au asteptat si au supravietuit ani de zile în speranta ca programul nuclear va continua. Astazi nu se mai stie ce a mai ramas din ele.

Spunem aceste lucruri în contextul în care, cel putin teoretic, se anuta investitii de miliarde de euro în noi centrale pe gaze, în energie regenerabila, în valorificarea hidrogenului etc. Cine le va face si cu ce costuri?

Daniel Burlan, directorul general al Complexului Energetic Oltenia, spunea zilele trecute ca  România are nevoie de un plan privind eliminarea totala a carbunelui dintre sursele de producere a energiei, plan care sa fie aprobat prin lege, asa cum s-a întâmplat în Germania.

„Centrale pe gaz vor însemna 1.325 MW, din care 850 de MW la Isalnita si 475 MW la Turceni, avem studii de fezabilitate si fise tehnice depuse la Ministerul Energiei în vederea accesarii Fondului de Modernizare si s-au cerut în studiile de fezabilitate, cât si în cerinta proiectului de studii a acestor capacitati sa fie pregatite sa introduca cel putin 30% hidrogen. Parcurile fotovoltaice vor fi în 8 perimetre, în total 735 MW, iar microhidrocentrala, de 10 MW, la Turceni”, a continuat seful CE Oltenia.

Suna bine. Dar si mai bine suna pentru firmele straine care vor reusi sa câstige licitatiile si sa atraga cele mai mari sume de bani. Noi ramânem cu finantarea unor lucrari pentru care altadata eram recunoscuti peste tot în lume.