Un impas care poate fi o oportunitate.

Gabriel Dumitrascu

Comisia de Industrii şi Servicii, anunta prin presedintele comisiei, dl.deputat Iulian Iancu, ca intentioneaza sa trimita o scrisoare Consiliului Suprem de Apărare a Ţării (CSAT) cu privire la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.64/2016 pentru modificarea şi completarea Legii energiei electrice şi a gazelor naturale nr.123/2012, reantoarsă de Plenul Camerei Deputaţilor la Comisie.

Faptul, in sine, nu ar trebui sa atraga atentia in mod deosebit, chiar daca nu este obisnuit. De ce scrisoarea este alarmanta? Incerc sa dau dimensiunea gestului, fara a avea pretentia unor raspunsuri atotcuprinzatoare si unanim acceptate. Dar pana la urma, incerc sa provoc analiza, critica si imaginatia profesionala a celor interesati de subiect, unul vital pentru securitatea energetica a Romaniei, in contextul nevoii, sau nu, de dezvoltare a capacitatilor de exploatare a resurselor energetice aflate pe teritoriul tarii.

1.Este o recunoastere a unei capacitati limitate a Comisiei de Industrii de analiza profesionala si de raspuns adecvat, in acord cu interesele Romaniei si contextul si evolutiile internationale? Chiar dl. Iancu recunoaste:”este prea mare responsabilitatea pentru noi”. 2. Este o recunoastere a slabei capacitati a Romaniei de a dezvolta instrumentele diplomatiei energetice, in conditiile in care Romania nu si-a proiectat institutional un astfel de corp profesional distinct?

Dl. Iancu declara: “Investitorii din Marea Neagră nu vor tranzacţionarea gazelor naturale pe bursă, ci preferă în proporţie de 100%, contracte bilaterale. Ori acest lucru impactează direct securitatea naţională şi acesta este motivul pentru care noi trimitem la CSAT să facă analiza în consecinţă a solicitărilor lor şi a tuturor aspectelor implicate de ordonanţă.“ Sigur ca o perspectiva statica, caracteristica administratiei romanesti, obisnuita sa gandeasca functionareste si birocratic, nu exploatand oportunitatile si provocarile imaginativ, creator, dinamic, flexibil pentru a maximiza foloasele ce pot fi extrase din orice situatie in care viata reala te arunca, asa cum ar face orice antreprenor, nu poate sa genereze solutii win-win, adecvate si de succes, care sa satisfaca si interesele de securitate energetica si de dezvoltare ale Romaniei si, in acelasi timp, sa genereze si stabilitate, predictibilitate, bancabilitate si eficienta economica pentru investitorii, romani sau internationali.

Orice analiza a solutiei priectate, trebuie sa porneasca de la evenimentele recente si impactul lor asupra pietei regionale europene. Daca evolutiile sau involutiile marilor proiecte cu impact asupra capacitatii Romaniei de a-si asigura necesarul de gaze naturale, in conditii de pret competitiv si suportabil, sunt relativ cunoscute(BRUA, NABUCCO, TAP, TANAP, SOUTH STREAM), mai putin dezbatut a fost acordul, incheiat in acest an, intre Uniunea Europeana (UE) si Gazprom, cu privire la renegocierea preturilor la gazele naturale pentru statele din Europa Centrala si de Est, acord in care Romania nu este luata in calcul. Potrivit intelegerii, preturile pentru gazele naturale livrate de Gazprom nu vor mai fi legate de preturile internationale ale petrolului, ci se vor raporta la preturile de referinta ale gazelor naturale de pe principalele piete europene.

Comisarul european pentru concurenta, Margrethe Vestager, a declarat ca oficialii Gazprom au fost de acord inclusiv cu modificarea contractelor, in sensul eliminarii restrictiilor de export impuse pana in prezent de compania rusa statelor importatoare in ceea ce priveste volumul de gaze furnizat de Gazprom. De asemenea, gigantul energetic a promis ca le va oferi acestor state gaze la un pret redus, fix si stabilit in mod transparent. Gazprom s-a mai angajat si sa nu perceapa niciun comision in situatia in care gazele sunt exportate intr-o tara membra UE. „Comisia considera ca angajamentele Gazprom indeplinesc obiectivele fixate de Comisie in ceea ce priveste fiecare dintre problemele de concurenta mentionate, asigurandu-se ca: restrictiile privind revanzarea gazelor peste hotare sunt eliminate o data pentru totdeauna si se va facilita fluxul transfrontalier de gaze pe pietele din Europa Centrala si de Est”, reiese din comunicatul de presa al Comisiei Europene (CE). Textul Anexei A – “Proposals for Commitments COMP/39/816 – Gazprom; Commitments under article 9 of Council Regulation No 1/2003” mentioneaza ca tarile la care se face referinta sunt: Estonia, Lituania, Letonia, Polonia, Slovacia, Republica Ceha, Ungaria si Bulgaria. Romania, insa, nu se numara printre acestea, Directia Generala Concurenta din cadrul Comisiei Europene considerand ca: „Avand in vedere volumul relativ scazut de gaze naturale furnizate de Gazprom Romaniei, Romania nu se afla sub incidenta investigatiei asupra presupusei incalcari de catre Gazprom a legislatiei antitrust. Pe aceste considerente, angajamentele Gazprom, in situatia in care vor fi acceptate de comisie, nu au impact asupra Romaniei. Totusi, un contract care impune o restrictie teritoriala achizitorului, sub forma unei restrictii asupra exportului sau unei restrictii cu privire la teritoriul in care bunurile pot fi revandute, poate fi privit ca o limitare a concurentei si poate contraveni legislatiei europene in domeniul competitiei. Daca exista dovezi cu privire la clienti ai Gazprom din Romania care fac obiectul unor asemenea clauze, va puteti adresa Consiliului Concurentei sau Comisiei Europene”.

Sa fiu bine inteles, temerile Comisiei de Industrii sunt justificate. Acestea sunt conditiile imuabile in care trebuie rezolvata ecuatia modificarii legislative, dar luate impreuna cu nevoia de a asigura conditiile de dezvoltare a noi proiecte energetice. Dar nu pot fi de acord cu dl.Iancu, cans se lamenteaza ca:”Dacă vor fi contracte bilaterale în totalitate, atunci este evident că 50% din gazele României pot să plece la export, ceea ce reprezintă un impact direct asupra securităţii României. Nu vom avea încotro şi va trebui să luăm gaze de la Gazprom, ne vor avea în totalitate la mână şi ne vor mări preţul după bunul plac. Mai ales că UE nu ne-a creat nici o alternativă. Dacă noi dăm drumul la export, în procentele pe care ei le doresc, atunci înseamnă că trebuie să existe o alternativă la import. Or, alternativa la import este un subiect de analiză a oportunităţilor şi posibilităţilor fizice.”

Aici intervine inovarea solutiilor legislative, care sa tina cont de conditionalitati si obiective oferind Roaniei siguranta, competitivitate si dezvoltare.

Nu te opreste nimeni sa iei pretul gazului de import(Gazprom) ca referinta pentru a fixa un parg al pretului la export, ajustbil sezonier in baza unui mecanism prestabilit transparent. Justificarea fiind tocmai excluderea Romaniei din acordul UE-Gazprom si nevoia Romaniei de securitate a aprovizionare a Romaniei cu gaze naturale, drept identic cu al tarilor vizate de acord. Poate fi proiectat un mecanism, plecand de la principiile acceptate de UE pentru “contractele pe diferenta”, acordand un bonus pentru gazul extras din Romania si contractat cu consumatorii romani, fata de gazul exportat. Sursa bonusului o constituie o parte din redeventa platita de titularul licentei de exploatare. Mai sunt o multitudine de puncte de pornire. Importanta e buna credinta si dispozitia partilor la un efort profesional creativ.
O asezare la masa discutiilor, cu dorinta sincera a partilor de a gasi o solutie, este singura cale corecta in care cred si care poate sa dea rezultate acceptate de toti si in favoarea tuturor. Cea mai proasta solutie este sa te pui teapan, pe piciorele din spate, si sa spui, nu se poate!