Un respiro de 20 MW la Călărași (doar în zilele cu soare!)

de Cristian Ștefan

Italienii de la Tenaris au anunțat pe 9 aprilie finalizarea parcului fotovoltaic de 20MW care va acoperi o parte din consumul oțelăriei electrice pe care o dețin la Călărași. Investiția se ridică la circa 97 de millioane de lei, din care 29 de milioane sunt fonduri nerambursabile via PNRR (Componenta C6 Energie).

Producătorul celor 34.775 de panouri, instalate pe un teren de 24 de hectare din proprietatea oțelăriei, este, în ciuda numelui cu rezonanță italienească, Longi din China. ”Practic, nu găsim producători de panouri în Europa, aproape totul este made in China”, spune Ignacio Ristorto, directorul pe energie al Tenaris Silcotub, divizia sub care grupul italian este prezent în România începând din 2004.

Oțelăria de la Călărași a fost preluată în toamna lui 2005 pentru a asigura în principal semifabricatele pentru producția de țevi de la  Silcotub Zalău, și ulterior pentru producția de prăjini de pompare de la Câmpina. Prin această integrare, grupul italian a ajuns practic jucătorul principal în siderurgia românească, o industrie retrogradată la cca 1,3-1,6  milioane de tone (în urmă cu 10 ani,  producția națională mai depășea 3 mil. de tone), după accidentarea – după cât se pare, greu de recuperat – Galațiului deținut de indieni.

Tenaris, lider mondial în domeniul țevilor fără sudură, asigură prin fabricile din România – în care lucrează aproape2.000 de angajați – produse de nișă care ajung efectiv în toate colțurile lumii, cu un portofoliu în domeniul clasic de petrol și gaze ( clienți Romgaz și OMV Petrom, dar și Chevron, Exxon, Aramco sau BP) energetic ( Ansaldo, GE, Alstom Power), industria auto ( Autoliv, GKN Driveline, Jss) dar și echipamente complexe (pentru Liebherr sau CAT).

Cu o astfel de prezență globală, Silcotub nu are cum să nu simtă din plin furtuna tarifelor vamale americane made by Donald Trump. Întâmplarea face că 9 aprilie a adus, până la sfârșitul zilei, un respiro prin amânarea tarifelor penalizatoare năucitoare pentru europeni și alți parteneri, în afară de China. Dar tot rămân în funcțiune  tarifele generale de 10% din 5 aprilie și cele anterioare pentru automobile/componente auto.

”Nu există, spre exemplu, producător mondial de air-bag-uri care să nu folosească țevi de la Zalău. Noi ne putem gândi să actualizăm prețurile, dar … mai trebuie să fie de acord și clienții”, spune Mihaela Popescu, președinte Tenaris pentru Europa de Est, Marea Nordului și Africa Subsahariană, subliniind că efectele de piață nu trebuie văzute doar la nivel american, ci la restul lumii, care va fi inundat de producătorii afectați de tarifele americane.

Într-un asemenea context economico-geo-strategic extrem de tensionat, și evenimentul din 9 aprilie de la Călărași poate fi considerat un respiro pentru producătorul siderurgic.

E drept, cu o producție estimată la 30,7 GWh/an, parcul fotovoltaic va potoli doar în mică parte foamea cuptorului electric, chiar dacă vorbim de o oțelărie ajunsă ”în primele 15 din lume” ca eficiență, cu certificare ISO 50001 pentru managementul energiei.

La economiile în costurile cu energia se includ însă  și economiile la plata certificatelor de emisii ( EU ETS). Tot e ceva, în așteptarea reformei ETS promise de Bruxelles ( în eventualitatea revizuirii cel puțin pentru exportatori).

Deocamdată, parcul nu este dotat cu baterii de stocare, dar, după racordarea la rețeaua națională (zona Dobrogea e și așa încărcată cu proiecte verzi), Călărași ar putea deveni un prosumator pe perioada închiderii anuale a oțelăriei pentru mentenanță.

Poza cu nori

Întâmplător ziua inaugurării a fost destul de înnorată, amintind că, totuși, soluțiile salvatoare nu pică din cer (cel puțin, nu în bandă). Adevărata salvare, mai ales pentru un producător siderurgic, vine din racordarea la marile proiecte naționale ( cu condiția să existe).

Un astfel de proiect este Neptun Deep, forajul gazelor din Marea Neagră, unde se vor folosi doar prăjinile produse la Câmpina, respectându-se astfel o tradiție începută cu Lebăda, prima exploatare a platoului continental din anii 1980.

Dar, despre alte mari proiecte care să încălzească (și) industria rămasă se vorbește, deocamdată mai puțin. Se așteaptă zile mai însorite, probabil!