Ce n-a vazut Parchetul: cum se face managementul performant la Romgaz

*rata profitului la Romgaz rupe gura concurentei

*directorii romani pot obtine performante similare celor de la marile corporatii, doar daca statul nu-si baga coada

Daca profitul realizat de cea mai mare companie romaneasca cu actionar strain, Petrom, a fost intors pe toate fetele de politicieni si analisti deopotriva, in schimb, profitul uneia dintre cele mai mari companii aflate inca in proprietatea statului a fost ignorat cu desavarsire.

Romgaz, una dintre putinele perle (a se citi si vaci de muls) la care statul detine inca pachetul de control, a avut, pentru anul trecut, o cifra de afaceri care i-a permis guvernului Boc sa isi asigure mare parte din salariile platite bugetarilor, sau prin echivalent, plata a peste 60% din pensiile din Romania. Nu mai putin de 2,1 miliarde lei au fost varsati in conturile statului sub forma de impozite, taxe sau dividende.

Concret, compania care extrage si vinde jumatate din gazele naturale produse de Romania a avut, in 2011, un profit net de 761, 897 milioane lei, la o cifra de afaceri de 4, 052 miliarde lei. Toate acestea pe fondul cresterii volumului vanzarilor de gaze (indeosebi din import) si a unui management aplicat cu maxima eficienta conditiilor de piata din Romania.

Daca volumul profitului realizat de Romgaz nu poate fi comparat, totusi, cu cel al Petrom (aceasta din urma facand parte dintr-un grup integrat), in schimb, rata profitului net realizata de Romgaz poate starni invidie austriecilor de la OMV, actionarii majoritari ai Petrom. Dar nu numai lor. Astfel, consemnam o rata a profitului net de 18,8%, pentru 2011, fata de 18,2%, in 2010 si 17,9%, in 2009. Mai putem vorbi atunci de un management neperformant la companiile de stat, sau mai corect spus, e firesc ca toate aceste companii sa fie tratate din aceeasi postura a ineficientei ?

Cum a fost realizata performanta este simplu de explicat. Au fost luate in considerare trei elemente, in baza carora politica comerciala a tinut seama de conjunctura economica si specificitatea pietei interne. Astfel, s-a avut in vedere ca :

– pretul gazelor platit de client trebuie sa determine cresterea profitului din activitatea de comercializare a gazelor naturale;

–  necesitatea conturarii unui portofoliu de clienti pentru Romgaz, care sa asigure desfacerea continua a gazelor naturale si plata in avans a acestora;

– diminuarea volatilitatii cererii sezoniere si zilnice, livrarea in banda si incadrarea in nominalizarile aprobate pentru a evita crearea de dezechilibre in piata (penalizate de catre SNTGN TRANSGAZ SA, prin intermediul Codului Retelei), necesitatea de a depozita gazele naturale in depozite subterane si/sau in conductele de transport (care genereaza costuri suplimentare), pierderi financiare urmare a intarzierii livrarii gazelor pe piata si a incasarii banilor;

Dumitru Chisalita, directorul comercial al Romgaz, a implementat si grila de preturi care a fost oferita clientilor, incepand cu data de 1 aprilie 2011, dupa urmatoarea practica:

1. Optiunea platii in avans(OPA) – cu fundamentarea acestei optiuni de pret, prin evaluarea costurilor financiare alternative incasarilor in avans. Scopul este de a optine venituri necesare desfasurarii activitatii comerciale.  

2. Optiunea “cumpararii in banda” (OLB) – cu fundamentarea pe pierderile financiare datorate clientilor care nu preiau in banda cantitatile contractate/nominalizate si pentru care Romgaz recurge la inmagazinarea gazelor naturale si revanzarea acestora in alte perioade. Scopul este de a creste veniturile financiare din activitatea comerciala, prin stimularea cumpararii de gaze naturale “in banda”.

3.      Optiunea incadrarii in nominalizareaaprobata(ONA) – cu fundamentarea pe pierderile financiare pe care le induc clientii care nu preiau cantitati din nominalizarile/renominalizarilor aprobate si pentru care se recurge la inmagazinarea gazelor naturale si revanzarea acestora in alte perioade. Scopul este de a creste veniturile financiare din activitatea comerciala, prin stimularea respectarii nominalizarilor, renominalizarilor aprobate.

4.   Optiunea fidelitate(OF) – asigurarea fidelitatii relatiei contractuale intre furnizor si client. Scopul este reducerea costurilor financiare privind achizitia gazelor din import si din conditia de nevanzare a acestora si necesitatea depozitarii pentru a fi revandute in alte perioade.

5.      Optiunea plata dupa luna de livrare (OPL) – practicarea unui adaus comercial la pretul recomandat de ANRE, cu fundamentarea acestuia prin pierderile financiare neincasate fata de plata in avans. Scopul este recuperarea pierderilor financiare urmare a neincasarii contravalorii gazelor in avans.

Pentru fiecare din aceste optiuni exista un sistem de penalizare pentru cazurile de neincadrare in conditiile specifice fiecarui rang de optiuni.

Consecinte:

– Cresterea volumelor gazelor din import vandute in anul 2012 cu pana la 60%;

–  Extragerea cantitatilor de gaze din depozitele de inmagazinare in proportii net superioare altor ani (1 aprilie 2011 stoc gaze import in depozit cca 600 mil.mc; 1 aprilie 2012 se apreciaza a ramane un stoc de import 70 mil mc);

– Putere mare de negociere in relatia cu furnizorii de gaze de import obtinandu-se discounturi de pana la 20% din pret;

–  Livrarea in banda a gazelor cu reduecerea costurilor de exploatare, comprimare etc.

Chiar daca orice comentariu este de prisos analizand parametrii de mai sus, se impune sa precizam ca toate aceste lucruri au fost posibile dupa ce Ordinul Ministerului Economiei, care favoriza anumiti consumatori industriali in aprovizionarea cu gaze, a devenit caduc, iar implicarea statului in politica comerciala a Romgaz a fost eliminata.

Redactia