Comisia Europeana: gazul natural va fi acceptat ca sursa de tranzitie doar in tarile in care se vor reduce emisiile de metan. Romania se afla intr-o pozitie deloc confortabila

Anul 2021 este considerat anul inceperii perioadei de tranzitie energetica in care gazele naturale trebuie sa joace un rol important. In fapt aceasta tranzitie, cat si fondurile aferente, va fi una complexa si va fi validata doar in anumite conditii prestabilite. Una dintre aceste conditii este determinata de obligatia tarilor de a reduce emisiile de metan din infrastructura specifica.

Astfel,Uniunea Europeana a publicat in Octombrie 2020 “Strategia Uniunii Europene de reducere a emisiilor de metan “. Strategia prevede o reducere cu 32-35% a emisiilor de CH₄ fata de nivelul din 2005.  Dar asta ar putea insemna mai mult ca volum, avand in vedere ca masuratorile precedente se pare ca subevaluau emisiile, iar noile masuratori ar putea arata un nivel mai mare de emisii decat cel preconizat.

Strategia propune unele masuri pentru a reduce emisiile de metan in UE: raportarea va trebui sa fie mai exacta si complexa iar sectorului energetic i se va aplica tipul de raportare (Tier 3)  creat de United Nations Framework Convention on Climate Change (UNFCCC). UE va contribui la crearea unui centru de monitorizare a emisiilor de metan la nivel global. UE va folosi programul Copernicus pentru detectarea emisiilor prin satelit. In 2025 va fi lansat programul cu 3 sateliti Co2M care vor putea detecta si metanul. Tot in 2025 Comisia Europeana va incerca sa includa metanul in cadrul Angajamentului de reducere nationala a emisiilor (National Emission Reduction Commitments (NEC)).

Comisia va sustine initiativele de masurare si raportare a metanului intreprinse de companii. Strategia mentioneaza ca in sectorul energetic se recomanda implementarea masurilor de reducere a metanului din documentul intocmit de Agentia Internationala a Energiei (IEA) si ca eliberarea deliberata de metan (venting) si arderea intentionata de metan (flaring) ar trebui sa fie folosite doar in circumstante exceptionale (pe motive de siguranta) si sa fie inregistrate toate aceste operatiuni.

In cea ce priveste proiectele pe gaz din Uniune, acestea vor trebui sa fie evaluate din punct de vedere al sustenabilitatii. Comisia a admis lipsa de date si a unor metodologii adecvate in ce priveste evaluarea sustenabilitatii proiectelor de gaz si a mentionat ca va include noi criterii optime de evaluare a sustenabilitatii pentru lista de proiecte de interes comun(PCI) din 2021. Aceasta noua adaptare a criteriilor de evaluare va include emisiile de CO₂, CH₄ si o evaluare mai corecta a eficientei proiectelor. Se analizeaza chiar posibilitatea ca unele proiecte deja existente care nu au fost evaluate corect din punct de vedere al sustenabilitatii sa fie retrase daca se poate lua aceasta masura fara a avea costuri.

In legatura cu viitoarele proiecte de gaz Comisia Europeana are in vedere evitarea a doua tipuri de risc:1) riscul de a fi blocati in proiecte care au un caracter ne sustenabil din punct de vedere climatic; 2) riscul de a construi infrastructura care nu va mai fi folosita (stranded assets) intr-un viitor cu emisii zero.

O alta problema cu care industria de petrol si gaze va fi nevoita sa se confrunte in viitor legat de emisiile de metan este acea a sondelor abandonate sau a sondelor inchise, care se estimeaza ca sunt 29 de milioane la nivel global. Organizatia Natiunile Unite (ONU) a recomandat tarilor membre sa monitorizeze sondele inchise/abandonate si nivelul de emisii a acestora. Pana la ora actuala doar 2 tari au raportat numarul lor si nivelul de emisii: Statele Unite si Canada. In SUA din 3.2 milioane sonde inchise cam 2 milioane nu au fost sigilate corespunzator. Desi pana acum aceasta problema nu a fost una foarte discutata, pe viitor companiile s-ar putea confrunta cu actiuni in justitie, cu reglementari si monitorizari mai stricte legate de procesul de sigilare a sondelor care nu mai sunt in uz.

Vedem ca o atentie tot mai mare este acordata emisiilor de metan. Reducerea acestor emisii va fi necesara pentru a combate schimbarile climatice. In urmatorii cinci ani vor fi dezvoltate capabilitati semnificative de monitorizare a emisiilor de CH₄. Din partea  institutiilor internationale va fi o presiune tot mai mare asupra sectorului de gaze naturale sa reduca emisiile de metan. Gazul va putea fi un combustibil de tranzitie doar daca industria nationala va reduce emisiile pe tot lantul de productie/ transport/comercializare.

Daca inainte gazul spre deosebire de petrol era acelasi peste tot neexistand mai multe tipuri de gaz, in viitor vom asista la diferentierea intre gaz care are emisii mai mari de CH₄ in urma procesului de productie/distributie sau gaz cu emisii mai mici. Nivelul emisiilor putand influenta decizia cumparatorilor dar si accesul pe anumite piete. Investitorii si cumparatorii vor putea intelege mai bine riscul climatic al companiilor din domeniul gazelor naturale datorita tehnologiilor de monitorizare.

Companiile care au un plan si sunt orientate spre reducerea emisiilor de metan vor avea de castigat fiind cu un pas inainte. Ele nu vor castiga doar piete si clienti ci vor avea si o eficacitate mai mare putand valorifica metanul care nu mai este transformat in emisii. Companiile din industria petrolului si gazului nu mai au luxul sa astepte pana cand proiectele legislative si tehnologiile de monitorizare a emisiilor de CH₄ vor fi implementate pentru a incepe un plan de reducere a emisiilor pentru ca atunci s-ar putea sa fie prea tarziu in raport cu alti concurenti care vor avea un gaz certificat cu emisii mai mici.

Romania din acest punct de vedere se gaseste intr-o pozitie defavorabila fata de multe tari Europene, avand in vedere numarul mare de sonde care exista in Romania, vechimea mare a retelelor de transport si distributie si mai ales faptul ca multe dintre instalatii au o durata de viata mult depasita. (Asociatia Energie Inteligenta)