Avem nevoie de o strategie a hidrogenului, si ce rezolvam cu asta? Pana la utilizarea pe scara larga a hidrogenului nu stim cum sa iesim din fundatura energetica in care am intrat deja

Romania are nevoie de o Strategie Nationala a Hidrogenului, a declarat Catalin Stancu, Associated Senior Expert la Horvath & Partners, in cadrul Forumului Energiei. Horvath & Partners este partener intr-una dintre cele mai experimentate companii pe tema dezvoltarilor de hidrogen in UE-Evety Gmbh.

In acest moment, hidrogenul reprezinta una dintre tehnologiile”vedeta” ale acestui deceniu si  beneficiaza de un context special, sustinut puternic de vointa politica . Suntem in Europa, avem un Green Deal aprobat, avem o tinta de reducere de 55%  a emisiilor de carbon, iar noi trebuie sa tinem un cont de toate aceste lucruri, trebuie sa gasim o forma de integrare a noilor tehnologii, pentru ca negarea nu este o solutie.

Catalin Stancu a precizat: “Trebuie sa ne hotaram ce facem cu fondurile europene. Este vorba de recastigarea competitivitatii economice. Ori, pentru asta, trebuie sa ne pregatim. Atragerea de fonduri in proportie de suta la suta devine un obiectiv foarte ambitios. Dar, mai important, este sa avem un plan foarte bine pus la punct cu sanse reale de materializare, adica avem nevoie de proiecte concrete, termene, responsabili, finantare, dar pana acum pot sa va spun ca nu prea avem toate aceste lucruri. De asemenea, avem nevoie de mult dialog, de implicarea consistenta a mediului de afaceri. Competitivitatea in mediul de afaceri se castiga, mai rar vine dinspre institutiile statului.

Cred ca este esential sa avem o strategie nationala generala clara si coerenta, aliniata Green Deal (in care hidrogenul ar trebui sa aiba un loc rol esential intr-o Europa care isi propune sa atinga zero emisii), cu scopul general al atingerii unui nivel de competitivitate imbunatatit  si un plan riguros de implementare, dar mai ales de oameni capabili sa gestioneze o astfel de sansa extraordinara”.

Hidrogenul – “vedeta” acestui deceniu

Hidrogenul este o tehnologie care s-a dezvoltat in ultimii 30 de ani, existand deja experienta in multe industrii, potrivit lui Catalin Stancu. Acesta explica: “Desi nu este o tehnologie noua, combinatia de hidrogen cu RES si versatilitatea acestui element chimic par sa asigure un fel de “panaceu universal” in tranzitia catre o economie cu emisii zero: de la rezolvarea marii probleme a productiei intermitente a RES (n.r. energie electrica din surse regenerabile), la utilizarea in industria chimica sau a otelului, la combustibili sintetici, celule de combustie, incalzire sau producere de energie electrica.

Avem o Strategie Europeana a Hidrogenului lansata in iulie anul trecut, care indica de niste valori care, la aceasta ora, par de domeniul imposibilului. Vorbim de sume investite de 430 miliarde de euro pentru intreg lantul valoric al hidrogenului verde. UE estimeaza, in acest document, o dezvoltare exploziva a capacitatilor de productie de hidroliza (hidrogen verde) de la aproximativ 6000 MW in prezent la 80.000 MW in 2030, dintre care 50% in interiorul UE.”.

In opinia lui Catalin Stancu, PNRR si PNIESC reprezinta teme centrale cand se vorbeste de zona hidrogenului, alaturi de Fondul de Modernizare: “Romania ar trebui sa intre cel putin in logica unor proiecte pilot la scara industriala, mai ales ca acest tip de tehnologie va fi finantabila probabil din mai multe tipuri de fonduri europene”.

Estimarea este ca 2035 va fi un an la care potentialul de pret economic fezabil al hidrogenului atinge si depaseste (in sensul de scade sub) tehnologiile existente  cel putin in domenii cum ar fi transporturile, incalzirea si productia de materii prime chimice verzi ,dar nu numai, a spus Catalin Stancu.

Hidrogen verde si hidrogen albastru

Exista tari care sunt lider deja in domeniul hidrogenului – la nivel mondial vorbim de Statele Unite, China, Coreea si Japonia, majoritatea avand in plan central problema RES si care au strategii detaliate de dezvoltare a acestor tehnologii -, a mai spus Catalin Stancu, adaugand: “La nivel european vorbim in special de tarile nordice si Germania, care au niste planuri extrem de ambitioase. Germania isi propune un plan finantat cu 9 miliarde EUR exclusiv pentru tehnologia hidrogenului. Franta vrea un plan pe hidrogen de doua miliarde de euro, iar Italia si Spania au, de asemenea, ambitii in domeniul hidrogenului verde”.

Ponderea in mixul energetic EU se estimeaza sa creasca de la 2% in prezent la 13-14% in 2030, iar pana in 2030 se estimeaza ca, la nivel mondial, se vor comercializa pana la 10 milioane de vehicule de tip FCEVs (fuel cells electric vehicle), iar pana in 2050 40% din parcul auto va fi FCEVs.

Catalin Stancu a mentionat: “Cand vorbim de hidrogen, tentatia este sa lipim imediat verde, dar nu este vorba numai de hidrogen verde. Sunt multe proiecte care sunt dedicate hidrogenului albastru (n.r. hidrogen produs din combustibili fosili, dar si cu captare emisii de carbon-CCS).

Intre hidrogenul albastru si cel verde este o mare diferenta de tehnologie. Dar la nivel european, din ce am vazut pana acum, hidrogenul verde si cel albastru sunt in centrul preocuparilor. Centrul de greutate al proiectelor in dezvoltare este cumva cumva dinspre Germania spre nordul si vestul Europei”.

* Horvath & Partners – peste 25 de proiecte in derulare in tehnologia hidrogenului

Horvath & Partners este una din companiile lider din domeniul hidrogenului, a spus Catalin Stancu, precizand: “Horvath are proiecte in toata aria de interes de la definire de strategii la nivel regional, la definire de strategii pentru companiile din diverse domenii care sunt legate de tehnologia hidrogenului si la implementari concrete de proiecte zona hidrogenului, in principiu hidrogenul verde si albastru. Avem peste 25 de proiecte in derulare. Impreuna cu alti doi parteneri reputati din Germania, OGE, care este unul din marii transportatori de gaze naturale din Germania, si TUV SUD, care sunt practic lideri in ceea ce inseamna inginerie si design, Horvath &Partners, avand partea de expertiza in energie, management si strategii, au fondat o companie care este exclusiv dedicata hidrogenului. Este vorba de Evety.

Am facut proiecte in rafinarii sau in solutii pentru transporturi – un domeniu extrem de interesant legat de sperantele de decarbonizare a transporturilor, in special cele de mare capacitate si de lunga distanta.

De asemenea, avem proiecte de descentralizare a productiei din RES. Exista in acest moment un proiect dezvoltat in Austria -Blue Danube, din care face parte si o companie mare din Romania”.

* Hidrogenul este considerat “the missing link”

In acest moment, hidrogenul este considerat “the missing link”, sunt inventariate peste 40 de tipuri de aplicatii in diverse domenii industriale, a explicat Catalin Stancu, declarand: “La orizontul anului 2030, din cele aproximativ 40 de aplicatii industriale hidrogenului, aproximativ jumatate se estimeaza a fi economic fezabile. Hidrogenul nu este o chestiune de peste 20-30 de ani. Daca iei in calcul knowledge-ul tehnologic de care ai nevoie si punerea la punct a unor proiecte pilot la scara industriala, Romania ar trebui sa inceapa literalmente de maine.

Noi suntem gata sa sustinem o astfel de dezvoltare de strategie alaturi de orice alta companie care vrea sa ajute, chiar si pro bono, pentru ca noi credem ca lucrul acesta ar fi trebuit sa se intample, ideal ar fi trebuit sa fi avut deja o Strategie a hidrogenului.

Astfel, invit toate companiile private sau de consultanta care vor sa participe la efortul de a crea un sentiment de urgenta si sa fim constienti ca avem nevoie de o Strategie Nationala a Hidrogenului macar din patru motive.

In primul rand, avem niste avantaje competitive aproape unice in Europa la nivel de resursa primara – aici vorbim de gazul natural cu tot ecosistemul de care ai nevoie ca sa produci hidrogen albastru. Daca este sa avem hidrogenul in piata (economic fezabil si dezvoltat la scara industrial), sunt prognoze care vad hidrogenul albastru  bazat pe CCS (n.r. captarea si stocarea carbonului)  foarte aproape de pretul productiei de hidrogen din resurse negre.

Romania  are resursele naturale (gazul natural, inclusiv off-shore), dar locatiile unde sa stocheze carbon sau hidrogen – si nu sunt multe tari care se pot lauda cu asa ceva. Mai mult, beneficiem de o infrastructura de transport moderna pentru eventualul transport pe distante lungi.

In plus, opinia mea este ca avem nevoie urgenta de capacitati noi de generare, de preferinta RES sau orice tehnologie care nu emite CO2, pentru ca exista un risc major ca pretul CO2 sa scoata din piata (aproape) orice tehnologie mai repede decat durata de viata a oricarei tehnologii noi/proiect care emite CO2. In aceste conditii va fi foarte greu sa investesti in capacitati noi de generare cu emisii, iar fara capacitati noi de generare pretul constant crescator al energiei (corelat cu pretul CO2) va submina orice competitivitate economica a industriilor care depind de pretul energiei. Iar istoria nu arata foarte bine: conform ANRE, pretul energiei pe piata PCCB a fost de 170 lei/MWh in 2017, de 200 de lei in 2018, de 240 de lei in 2019, pentru a stagna in 2020 pe fondul scaderii cererii. Insa in prezent, pe piata forward, s-a ajuns la 300 de lei/MWh.

Va propun un scenariu: desi avem o piata de energie functionala (din perspectiva tehnica), avem o ordine de merit care, fundamental, se inchide pe pretul CO2. Atata timp cat combustibilii fosili inchid ordinea de merit, unul din fundamentalele pe care trebuie sa le luam in calcul este pretul CO2. Potrivit informatiilor din documente ale Comisiei Europene, tona de CO2 ar putea atinge intre 55 si 90 de Euro in 2030, iar evolutia pretului CO2 din 2021 (dublarea pretului fata de 2020 ,la aprope 50 EUR/t CO2) face ca scenariul mai pesimist sa nu poata fi ignorat. In orice productie de energie pe combustibili fosili, la un pret de 90 de euro pe tona/CO2, in pretul energiei s-ar transfera undeva la minim 45 euro/MWh chiar si la cea mai moderna tehnologie (si aproximativ 80EUR/tona la carbune).

In al treilea rand avem un moment unic si vorbim de finantari. Fondurile Europene, care au valori absolut impresionante, rezolva problema pretului de productie, pentru ca preiau o parte a costului de intrare al tehnologiei (n.n –a hidrogenului, dar si a RES) si dau un implus deciziei de investitii.

Mai mult, avem un  foarte mare gap tehnologic pe care trebuie sa il depasim. Cateva argumente: (i)suntem pe penultimul la  ce inseamna indexul de utilizare a resurselor per total (Resource Efficiency Scoreboard-RES), doar inaintea Bulgariei. (ii) un index care- masoara digitalizarea (DESI)- si aici suntem pe antepenultimul loc. (iii) un ultim exemplu– Indexul European de Inovare- unde suntem de departe pe ultimul loc din UE – 35 de puncte, urmatoarul clasat –Bulgaria- fiind la 50 de puncte. In ultimii opt ani am involuat, am scazut de la peste 40 la 35 de puncte. Exemplu de state aflate in top, dar oarecum din “liga” noastra sunt: Estonia sau Portugalia care sunt la 100 de puncte!

Trebuie sa incercam sa recuperam aceste decalaje tehnologice. Nu avem cum sa iesim din cercul acesta vicios in care nu avem competitivitate pentru ca nu avem progres tehnologic, pe cale de consecinta nu avem performanta si deci nu avem resurse pentru progres tehnologic (investitii in cercetare si tehnologie), dar avem preturi in crestere la energie.

Iar pentru acest din urma aspect asta avem nevoie de cateva lucruri – o strategie nationala clara si coerenta cu obiectivul propus (competitiviate economica), de strategii sectoriale integrate (inclusiv, de exemplu, energetica, dar si a hidrogenului), de  planuri cu sanse de implementare, realiste, cu responsabili clari si dead-line-uri si finantare. In primul rand insa cred avem nevoie de dialog cu mediul de afaceri, pentru ca acolo se creeaza inovatie si competitivitate economica”.