Blestemul subventiilor din energie: marii consumatori cer renuntarea la schema de sprijin pentru CE Oltenia, reprezentantii CEO spun ca nu-si vor putea recupera costurile cu certificatele

La noua luni dupa aparitia OUG 114, marii consumatori de energie electrica din Romania ies public la atac. Problema ridicata insa de acestia nu tine de cresterea pretului energiei electrice in piata concurentiala, dupa stabilirea unor cantitati si a unui pret reglementat pentru consumatorii casnici, ci perspectiva ca pretul energiei sa creasca si mai mult daca guvernul va decide sa acorde o schema de sprijin pentru Complexul Energetic Oltenia, prin care, timp de 10 ani de zile, toti consumatorii finali de energie electrica ar urma sa plateasca pana la 10,5 miliarde de lei pentru a sustine costurile cu certificatele de emisii.

Intamplator sau nu, in urma cu vreo 3-4 ani, marii consumatori de energie electrica din Romania au reusit sa obtina o exceptare de la plata certificatelor verzi provenite din productia de energie regenerabila, pana la un procent de 80%, facilitate care functioneaza si in ziua de azi. Poate fi numit acest lucru tot o forma de subventie de care beneficiaza doar anumiti consumatori? S-a luat drept argument protectia acordata si de alte state europene marilor consumatori, ceea ce a facut ca nici Comisia Europeana sa nu comenteze. Iata ca acum insa, cand se pune problema unui sprijin de 10 miliarde de lei pentru CE Oltenia, marii consumatori ameninta din nou cu lipsa de competitivitate in situatia cresterii pretului energiei. Lucru adevarat, de altfel.

Un lucru facut rau odata este greu sa-l indrepti dupa aceea. Si toate necazurile au plecat in Romania odata cu aplicarea celei mai generoase scheme de sprijin din Europa pentru industria regenerabila. Situatia ar fi revenit insa la o oarecare normalitate, daca statul nu-si baga din nou coada in piata libera de energie. A facut-o prin OUG 114 si prin alte reglementari, in speta in piata de echilibrare. Ne aflam asadar intr-o noua dilema. Mai are rost sa vedem cine are dreptate?

Asociatia Marilor Consumatori de Energie din Romania (ABIEC) atrage atentia ca orice schema suplimentara de sprijinire a sectorului energetic anuleaza competitivitatea industriei romanesti, in lipsa unor masuri similare pentru sectoarele industriale, implementate la nivelul Uniunii Europene.

ABIEC isi manifesta ingrijorarea profunda privitor la demersurile Guvernului/autoritatilor, anuntate in presa, in legatura cu mecanismul de sprijin pentru Complexul Energetic Oltenia (CEO) prin care, timp de 10 ani de zile, toti consumatorii finali de energie electrica ar urma sa plateasca pana la 10,5 miliarde de lei pentru a sustine costurile cu certificatele de emisii pe care CEO trebuie sa le cumpere pentru a produce energie electrica.

 „Industria se afla in mari dificultati din cauza pretului energiei electrice si al gazelor, a tuturor taxelor si schemelor de sprijin pe care este obligata sa le sustina”, a declarat Marian Nastase, Presedintele ABIEC. „Asistam neputinciosi la distrugerea competitivitatii companiilor din Romania chiar de propriii alesi, intr-o realitate in care industria este ignorata atunci cand se elaboreaza nenumarate strategii, programe, politici si scheme de sustinere. Reprezentam industrii care realizeaza produse cu valoare adaugata mare, angajam sute de mii de oameni direct si indirect si, in ciuda rolului important pe care il jucam in economia Romaniei, constatam ca masurile Guvernului duc la pierderea avantajelor competitive pe pietele internationale”.

Energia este o componenta esentiala pentru industria romaneasca si de aceea membrii ABIEC au investit peste un miliard de euro in cele mai performante instalatii existente la nivel global. In consecinta, companiile din cadrul Asociatiei nu mai au mecanisme suplimentare de a eficientiza consumul de energie in procesele lor de productie. De aceea, noile taxe anuntate de Guvern vor scoate din piata companiile industriale.

Pentru ca este materie prima, tarile vestice considera energia ca fiind o componenta de sprijin pentru dezvoltarea industriilor generatoare de produse cu valoare adaugata si, implicit, de bunastare pentru angajati, pentru comunitatile din care fac parte si pentru tarile respective.  In Romania, energia este decuplata de la dezvoltarea economica si sociala, fiind tratata independent, cu efecte dezastruoase in industria prelucratoare.

Schema gandita de Guvern pentru sustinerea CE Oltenia este facuta fara consultarea marilor consumatori de energie care sunt obligati sa plateasca si certificatele de CO2 ale producatorului de energie, care oricum sunt incluse in pretul urias al MWh.

Romania este o tara cu resurse energetice naturale semnificative, avand un mix echilibrat al productiei pe baza de carbune, hidro, nuclear, hidrocarburi, energie din surse regenerabile, insa aceste atuuri aparente reprezinta de fapt un handicap. Romania isi propune sa devina hub de securitate energetica regionala, insa esueaza in a asigura energie propriilor consumatori si importa cantitati importante, iar preturile sunt printre cele mai mari din Europa. Potrivit raportului realizat de DG Energy, in primul trimestru din 2019, Romania figureaza pe locul noua in ceea ce priveste pretul energiei, fiind devansata doar de tari care sunt net importatoare – Portugalia, Grecia, Irlanda, Italia etc. Tari cu structuri industriale similare cu cea a Romaniei, precum Germania, Franta, Austria, Marea Britanie, Polonia, Cehia sunt mult sub pretul Romaniei, Germania avand un pret cu 25% mai mic decat cel al tarii noastre, ajungand la 40,9 eur/MWh, pe cand Romania atinge 54 eur/MWh, pret la care se adauga si tarifele asociate, ce reprezinta peste 39% din pretul total al energiei.

Industria este deja afectata de pretul actual al energiei electrice, momentul declansator fiind masurile adoptate prin OUG 114/2018 si transpuse in legislatia secundara de catre ANRE, masuri care, declarativ, vin in ajutorul consumatorului casnic, insa in realitate afecteaza grav consumatorii industriali.

Aceste presiuni de pe piata romaneasca se suprapun unor conditii extrem de dificile pe plan international, unde se inregistreaza supraproductie, recunoscuta la nivel global. De altfel, Uniunea Europeana a luat decizia politica de a sustine marile sectoare industriale, care angajeaza milioane de oameni si care au o contributie majora in Produsul Intern Brut al UE.

In consecinta, ABIEC solicita autoritatilor competente consultarea cu marii consumatori industriali si cu toate partile afectate de noi scheme suport, pentru gasirea de solutii care, pe de o parte, sa securizeze productia de energie a Romaniei, iar pe de alta parte sa vina in sprijinul mentinerii competitivitatii industriei romanesti.

Competitivitatea industriei energo-intensive este fundamental conditionata de accesul la resurse energetice (energie electrica/gaze naturale) la preturi competitive in raport cu concurentii din Uniunea Europeanasi de pe alte continente. ABIEC face apel pe aceasta cale la decidentii din aparatul de stat de a se apleca cu rigoare si celeritate asupra problematicilor expuse.

Asa cum ABIEC atragea atentia inca de la inceputul acestui an, suprataxarea energiei diminueaza drastic posibilitatile investitionale si de dezvoltare ale marilor consumatori de energie. In prezent, unii dintre membrii asociatiei inregistreaza pierderi, astfel ca exista posibilitatea ca acestia sa nu mai aiba acces la finantare prin fonduri europene, facand implicit nesustenabila continuarea activitatii industriale in Romania si relocarea, in afara tarii, a companiilor producatoare, cu impact negativ asupra bugetului de stat si a ratei somajului.

ABIEC solicita, din nou, implementarea schemei de compensare a emisiilor indirecte, aprobata inca din 2012 de Uniunea Europeana si pusa deja in aplicare de 11 state membre (Franta, Germania, Spania, Marea Britanie, Finlanda, Olanda, Belgia, Slovacia, Grecia, Lituania, Polonia) care au aplicat o politica se protejare a investitiilor locale si a locurilor de munca. De asemenea, ABIEC sustine, inca o data, reglementarea si functionarea bursei de energie din Romania pe baze concurentiale reale, care sa elimine distorsiunile inregistrate in ultimul an.

Miliardul investit de consumatori, versus miliardul investit de CEO

In replica, Sorin Boza, presedintele Directoratului Complexului Energetic Oltenia, ia pozitie fata de declaratiile Asociatiei Marilor Consumatori de Energie din Romania (ABIEC):

“In primul rand, as dori sa ii felicit pe marii consumatorii de energie ca au investit aproape 1 miliard de euro in instalatii performante; insa, in acelasi timp, vreau sa il  informez pe domnul presedinte ca Complexul Energetic Oltenia a investit singur 1 miliard de euro in investitii de mediu pentru a fi conform astazi din toate punctele de vedere, respectand toata legislatia UE. Din pacate, aceste investitii inrautatesc costurile de productie la ora actuala, dar CEO este conform cu toate normele europene in vigoare de protectia mediului.

In al doilea rand, sunt sigur ca si domnul presedinte, daca era in locul meu, principalul target al unui director general este sa internalizeze costurile de CO2 in costurile de productie. Sunt sigur ca oricare mare producator ar face acest lucru.  Acelasi lucru il fac si eu. Internalizarea costurilor de CO2 arata un management corect al unei companii. Constatarea ca preturile certificatelor este inclus in pretul urias al megawatului este perfecta, numai ca acest lucru deriva tocmai din structura actuala a pietei monocombustibil si cu o piata de echilibrare atipica pe care o are Romania astazi.

Suntem singura tara cu structura  monocombustibil – nu avem acel mix care ne-ar ajuta pentru a avea un cost de energie mult mai ieftin si constant pentru o perioada mai lunga de timp.

CEO detine astazi 25% din piata, avem pretul marginal dat tocmai de aceste certificate, astfel incat situatia din Romania are doua lucruri paradoxale: CEO nu va putea niciodata sa isi recupereze in totalitate cheltuielile cu CO2 riscand sa intre in insolventa. Al doilea lucru paradoxal este ca ceilalti producatori obtin profituri mari crescand preturile tocmai  datorita acestor certificate de CO2 pentru care nu au nici o obligatie de a le achizitiona. Eu sunt obligat sa le pun in costul de productie, ma duc la un cost de productie plus CO2, iar ceilalti -pentru ca avem aceasta piata  monocolor – urca pretul  sub mine si dupa mine.

Mecanismul de sprijin la care se refera distinsul domn  este doar pentru a acoperi aceste sume pe care CEO nu le poate obtine astazi prin pret, avand scopul de a evita disparitia companiei si implicit a 25% din productia de energie a tarii si pentru a tine pretul undeva cat mai jos posibil, este vorba de un pret corect al energiei pe piata din Romania.

Cum ar arata SEN (Sistemul Energetic National) fara CEO?

Ii recomand domnului presedinte sa studieze planul de dezvoltare a retelelor de transport realizat de Transelectrica si care este public pe site-ul ANRE. Preturile la energie electrica in Romania, fara CEO, pot fi oricand oricat de mari, nu vor avea din pacate limite superioare – credeti-ma pe cuvant, pentru ca stiu ceea ce vorbesc.

Inteleg ca suntem ingrijorati, insa ingrijorarea ar trebui sa vina din alta parte. Romania este situata geografic  intre trei tari care nu platesc certificate de CO2. Cand nu platesti CO2 exista posibilitatea de dezindustrializare imediata, aici trebuie ca  Romania sa lucreze si sa isi creeze un plan de actiune in perioada urmatoare, pe asta ar trebui sa se focalizeze Romania pe urmatorii 10-15 ani, a declarat Sorin Boza pentru Financial Intelligence.