S-a terminat si cu uraniul romanesc, Nuclearelectrica va fi nevoita sa importe pentru multi ani de aici inainte pulberea de uraniu

Daniela Lulache, director general al Nuclearelectrica, a prezentat ieri ultimele demersuri ale companiei in ceea ce priveste aprovizionarea cu combustibilul necesar pentru functionarea in siguranta a unitatilor 1 si 2 de la Centrala Nuclearelectrica de la Cernavoda. Cum era de anticipat, pentru urmatoarele sase luni, noi ne putem permite sa afirmam ca si pentru urmatorii ani, Nuclearelectrica va fi obligata sa apeleze la importurile de pulbere de uraniu, care va fi prelucrata la fabrica de combustibili nucleari de la Pitesti. Daca pentru Nuclearelectrica importul este ultima solutie, pentru Compania Nationala a Uraniului (CNU) acest lucru este inevitabil sfarsitul. Un sfarsit premeditat de incompetenta celor ce s-au perindat la conducerea acestei companii (CNU) in ultimii 25 de ani, dar si a ministrilor economiei, care au avut sub control exploatarea rezervelor de uraniu ale Romaniei.

La prima licitatie pe care Nuclearelectrica a organizat-o la inceputul acestui an pentru achizitionarea pulberii de uraniu necesara reactoarelor 1 si 2 s-au gasit suficient de multi destepti care sa condamne conducerea Nuclearelectrica de interese obscure fata de rezervele nationale, inclusiv fostul presedinte Basescu aventurandu-se in speculatii pe marginea acestei teme. In realitate, Nuclearelectrica a reactionat cat se poate de firesc la o situatie nefireasca. CNU, in urma unui Control al Curtii de Conturi, a propus o crestere substantiala a pretului uraniului, in speranta ca asa isi poate continua agonia financiara inca o bucata scurta de vreme. Pe de alta parte, nimeni nu este convins ca si la un pret al uraniului mult peste cel de piata, CNU ar fi in stare sa aprovizioneze constatnt Nuclearelectrica. Am relatat pe larg in articolele noastre acest lucru, asa ca nu insistam. Cum rezervele de uraniu sunt considerate informatii clasificate, evident ca nu se poate sti daca, in conditiile eficientizarii activitatii CNU am mai avea ce exploata. Inclusiv ministrul Energiei, Victor Grigorescu, recunostea ca deschiderea unei noi exploatari, in cazul in care ar exista finantare (cel putin 50 de milioane de euro) dureaza cativa ani efectiv pana la primele productii. Si atunci, Nuclearelectrica ce sa faca? Sa astepte pana la calendele grecesti? Sau sa accepte sa plateasca pentru pulberea de uraniu pretul cerut de CNU pentru ca aceasta sa-si acopere ineficienta?

Raspunsul este categoric nu. In fond, intre Nuclearelectrica si CNU exista o relatie comerciala si contractuala. Pe de alta parte, in energetica nucleara nu stai la mana intamplarii. Siguranta in functionare trebuie gandita pe termene mai indelungate, caci nu poti opri un reactor doar pentru ca unul dintre furnizori se vede in imposibilitatea de a-si onora contractul. Mai mult decat atat, piata internationala a uraniului este intr-o postura deloc de invidiat. S-au oprit reactoare nucleare, mai ales dupa accidentul de la Fukishima, si s-a descoperit rezerve noi de mare anvergura. Cu alte cuvinte este supraoferta. Cum sa nu profite o centrala nucleara de acest lucru?

Asadar, Nuclearelectrica a desemnat ieri compania Cameco castigator al procedurii de achizitie a 120 de tone de uraniu natural in pulbere sinterizabila de UO2, in urma unei licitatii la care a participat si CNU. Nu stim pretul ofertat de CNU (nu poate fi facut public fara acordul companiei), dar am aflat pretul la care Cameco a castigat licitatie organizata de Nuclearelectrica: 429,47 lei/Kg U in UO2 (echivalent in lei al pretului in dolari). Trebuie precizat ca SN Nuclearelectrica a solicitat Cameco acordul pentru publicarea pretului, tocmai pentru a contracara orice speculatii posibile. Cert este ca pretul oferit de Cameco a fost semnificativ mai mic decat pretul ofertat de CNU. De ce s-a licitat necesarul de pulbere doar pentru urmatoarele sase luni? In speranta (iluzorie) ca CNU isi va reveni si va avea posibilitatea sa participe la o viitoare licitatie in conditii competitive. Pasarea malai viseaza, spunem noi, pentru ca la CNU lucrurile sunt mult mai complicate decat o spun aparentele.

” Pentru a-si asigura siguranta in aprovizionare pe termen lung si a evita dependenta de un singur furnizor, indiferent care este acela, SNN a initiat in luna aprilie 2016 o procedura de calificare a unor potentiali furnizori de materie prima (CNU si Cameco fiind deja furnizori calificati) in vederea incheierii unui contract de achizitie pe o perioada mai lunga de timp de 2-4 ani. Desi a existat interes din partea furnizorilor internationali, procedura s-a finalizat fara calificarea vreunui nou furnizor datorita faptului ca singurul furnizor care a depus documentatia in timp nu a facut dovada indeplinirii specificatiilor tehnice de produs solicitate de SNN. SNN va relua procedura de calificare de noi furnizori in viitorul apropiat.

In acest moment, nu exista pentru SNN niciun impediment legal care sa limiteze incheierea unui acord cadru pe o perioada lunga de timp, avand in vedere ca SNN are deja doi furnizori calificati, in conformitate cu specificatiile Euratom Supply Agency, dar SNN considera ca gestionarea corecta a riscului dependentei se poate face numai in conditiile calificarii a cel putin 3 furnizori si acordarii aceluiasi tratament corect si legal tuturor.

Piata internationala a uraniului este una dinamica, cererea si oferta evolueaza, la fel si preturile, dovada in acest sens fiind evolutia descendenta a preturilor de import, in conformitate cu datele de piata atasate acestui material, iar interesul major al SNN este asigurarea in aprovizionare si operare si, implicit, reducerea dependentei de furnizori.  

 De-a lungul timpului relatiile comerciale intre SNN si CNU au avut in vedere derularea a trei tipuri de contracte: furnizare de uraniu natural sub forma de pulbere sinterizabila de UO2, servicii de prelucrare materiale neconforme continand uraniu natural in scopul recuperarii uraniului sub forma de pulbere sinterizabila de UO2 si servicii de depozitare de deseuri.

Aceste relatii comerciale dintre SNN si CNU s-au derulat in conformitate cu legislatia aplicabila si cu respectarea conditiilor calitative impuse de standardele industriei nucleare pana in anul 2015 cand, din intelegerea noastra actuala, pe fondul masurilor dispuse de Curtea de Conturi, CNU a decis, in urma unei analize interne, sa solicite majorarea semnificativa a pretului de achizitie a materiei prime sub forma de pulbere sinterizabila de UO2.

Majorarea semnificativa a pretului (cca. 76% mai mare decat pretul din cel mai recent contract semnat intre SNN si CNU in anul 2014) a determinat imposibilitatea legala si financiara a SNN de a accepta acest pret si de a majora in consecinta pretul negociat initial in contractul semnat in 2014. Acest fapt, coroborat cu refuzul CNU de a livra materia prima aferenta lunii decembrie 2015 si de a accepta corelarea pretului majorat la un pret de piata, in conformitate cu legile aplicabile, a condus la rezilierea de drept a contractului incheiat in 2014.

In acest context, pentru gestionarea riscului aferent afectarii continuitatii functionarii FCN Pitesti si, implicit, CNE Cernavoda, in luna decembrie 2015 SNN a initiat o procedura de urgenta pentru a achizitiona necesarul de materie prima pentru o perioada de 6 luni si o cantitate de 120 de tone UO2 de la cei doi furnizori calificati CNU si Cameco Inc.. Intrucat, CNU si-a mentinut pretul foarte ridicat in cadrul acestei proceduri, cu mult peste pretul de piata, si avand in vedere principiile aplicabile achizitiilor, indiferent de natura acestora, SNN a declarat castigatoare oferta Cameco. Asadar, importul de materie prima nu a reprezentat o optiune a SNN, ci o consecinta.

In baza contractului incheiat in anul 2014, retinerea garantiei de buna executie a reprezentat un drept legal al SNN negociat tot cu CNU, ca urmare nu doar a refuzului CNU de a realiza livrarea de materie prima, dar asa cum s-a dovedit, a nelivrarii acestei materii prime, indiferent de conditiile oferite de SNN si/sau termenele de remediere acordate. Prin refuzul indeplinirii obligatiilor din contractul negociat si agreat de ambele parti, CNU a incalcat forta obligatorie a contractului iar, potrivit art. 1350 alin. 2 Cod Civil putea fi obligata la repararea prejudiciului cauzat SNN.

SNN va returna CNU garantia de buna executie constituita in baza contractului incheiat in anul 2014 intrucat in urma analizei actuale avand in vedere si rezultatele celei de-a doua proceduri de achizitie initiate de SNN, prejudiciul pentru SNN nu mai exista pentru o cantitate cumulata de 240 tone, in timp ce pentru restul cantitatii care ar mai fi urmat sa fie livrata de CNU (cca 54 tone), probabilitatea de aparitie a unui prejudiciu este mai redusa. Astfel, explicam:

Potrivit rezultatelor procedurii lansate in data de 17.06.2016, SNN a reevaluat prejudiciul aferent primelor doua transe de cate 120.000 kg de U in UO2, rezultand ca, in conditiile in care pentru prima transa s-a inregistrat un prejudiciu cert, iar pentru a doua transa nu s-a inregistrat niciun prejudiciu, luate in mod cumulativ pentru cantitatea de circa 240.000 kg de U in UO2, prejudiciul nu mai exista. acest lucru se datoreaza faptului ca beneficiul aferent celei de-a doua transe de 120 tone (datorita unui pret mai mic de cat cel din contractul incheiat in anul 2014 de 475 lei/kgU) este mai mare decat prejudiciul aferent primei transe. Astfel, SNN va returna CNU garantia retinuta in urma incheierii primului contract pentru cantitatea de 120.000 kg U in UO2 si va elibera restul de garantie de buna executie intrucat un eventual prejudiciu viitor ar putea sa apara doar pentru o cantitate de 54,6 tone de achizitionat in viitor de catre SNN si simularile efectuate arata faptul ca posibilitatea ca acest lucru sa se intample este redusa”, se arata in comunicatul Nuclearelectrica.

Pentru cei care sunt curiosi sa afle mai multe despre problema aprovizionarii cu pulbere de uraniu in vederea fabricarii combustibilului nuclear necesar functionarii unitatilor 1 si 2 de la Cernavoda, dar si in eventualitate punerii in functiune a unitatilor 3 si 4 va punem la dispozitie toate informatiile de care dispunem. Pana atunci un lucru este cert: din asa zisul ciclu integrat al functionarii industriei nucleare din Romania a mai cazut un pilon.